păi
am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii
uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri
n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul-n mâini
ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului
mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în seamă
burticanul planetei s-a golit
lăbărțându-și viața
aiurea-n coclauri
I. C. Liță 
Lasă un comentariu