I. C. Liță

mie îmi pare

că poeții toți

sunt niște masculi alfa

cuvintele

 pe care nu le-au trăit

 niciodată

sunt trimise în față

sunt cuvinte slabe necunoscute

fără vlagă și nerv

stafii

cărora cu greu li se mai recunoaște

existența în dex

în mijloc de tot stau

cuvintele mari

 fapte importante

le știi după gheare

după urma lăsată în piele

lovite cu privirea lui mândră

mereu sună a fier

a alămuri

în urmă de tot

privind încontinuu la haită

merge chiar el

merge poetul

e tuberculos

e sărac

și-și linge bubele

ditirambic