I. C. Liță

am apă la plămâni
plămânii mei scapă ordinarei mecanici a fluidelor
nefiind omogen și continuu
ci vâscos/ o gelatină casantă
aburul din plămâni/ aruncă la coșul de paradoxuri/ fizica
și vântul bate/ tot bate unde vrea
și tușesc/ tușesc mult
și expectorațiilor mele bogate
o formă cvasisferică le dă/ tensiunea superficială
expectorez/ așadar/ perle
tot expectorez/așadar/ diamante neșlefuite