I. C. Liță

un copil/ joacă un lemn noduros

în focul roșu din vatră

e centrul lumii jarul în care se coace o pâine

lume neștiută suflă odată cu el/ în cenușile stinse

el face vânt/ el suflă din nou/ cu putere

și-aprinde tăciuni/ și-ațâță vâlvătăi/ vâlvătăi

lui/ ochii-i rămân pironiți/ lipiți de cărbuni

pân la adormire/ până la tresărirea în somn

mai e și mâine o zi

de trăit

mai e și mâine o zi

de aprins vreascuri