I. C. Liță

cu spatele spre un hău al inexistenței
viețile noastre trag de colțurile universului

în pânza rărită a simplului fapt de a fi
ne ținem cu mâinile/ ne ținem cu dinții

strălucitoare broboane ca de petrol
/ un pojar al nimicului/
ies printre ițe

le șterge/ le-astupă/ fiecare cum poate
pășind în vârfuri
pe luciul fondului cosmic de microunde/
inventând sensuri/
ridicând umeri/
plângând