din când în când/ peste noi
de sus vine un fum/ ca o ploaie
împingem cu umerii/ împingem cu capul
în pereții nimicului/ ce ne strivește
rămânem lucizi/ tună rău
oceanul acesta/ noi îl trecem
la mai multe adâncimi deodată
opunem rezistență/ amenințând
cu cele mai lungi oase ale corpului
nu sunt decât ghioagele noastre
împotriva gâlgâitului apei
I. C. Liță 
Lasă un comentariu