prin visul meu
trece un om
ținând un cal de căpăstru

tușește estompat
se-ndepărtează

nechezatul lui
de bucurie/ nu știu
de nostalgii felurite/ nu știu
mă trezește

agățat de câteva secunde prezente
totuși/ rămâne

în urmă
el/ calul
el/ omul care tușește
el/ nechezatul
ca un genom
ce fericește/ nu știu
ce foarte blesteamă/ nu știu
câteva generații


Comentarii

Lasă un comentariu