I. C. Liță

cred că va trebui să te lepezi de tot/ e ca și când n-ai putea înota/ cu multe haine pe tine/ la sfârșit îți zici/ uite ce reptilă eram/ ce șarpe tânăr/ sub atâtea rânduri tubulare de piele/ și de ce insiști/ că fiecare zi ți se pare un întreg de nesuferit anotimp/ a absurd/ de fapt nu ești doar un personaj captiv/ într-o sală imensă/ aici ecouri diferite s-ar lovi desăvârșit violent unul de altul/ în care nimeni nu se mai înțelege cu nimeni/ e gălăgie ca la o nuntă încăpută pe mâna unor lăutari cu totul demenți/ dar bucuria/ dar străinul acela/ dar fericirea/ dar preafericitul acela/ dar viața din el/ o/ înviatul/ o/ ce nebunie copleșitoare a liniștirii/ azi îl ghicesc pe strălucirile cărămizilor de dincolo de perdele