I. C. Liță

trăiesc
în
santo domingo de la posada

beau vinuri dulci/ necunoscute/ zilnic

în odăi
citesc/ uneori zbierând/ clasici

din casa mea
cu ferestre înspre toate părțile câmpiei române
număr oamenii care trec
fără să-i știu
fără să mă știe

la ceasu-al șaselea/ vinerea
mor
revin la datele fundamentale din fabrică

doamne
zic
/ cu o mână dreaptă în sus/
iar am reușit să trăiesc singur
în haine de casă

în rest

bat
vânturi
lumina
nemișcată