un vulcan mare
enorm
ce părea un buboi
fusese activ
la marginea satului/ spre grădini
în copilărie
câteva plăci tectonice/ mii
se petreceau una peste alta
mut/ la adâncime
în direcții sufletești cu totul contrare
soarele strălucea rar
noi
copiii
zbieram absurd
cu bărci de hârtie
vâsleam în amonte
pe râuri de lavă
spre rădăcina ca de neg a gândului
I. C. Liță 
Lasă un comentariu