I. C. Liță

adu ceai
gherasime
adu pături prosoape
oamenii care mor greu nădușesc abundent
adu și oglinzi multe oglinzi
am putea așa/ cred/ să facem mai multă lumină

adu oglinzi adu lămpi înmulțește lumina
am putea așa/ cred/ să fixăm în sfârșit niște legi
în acel difuminado ieri al zilei de ieri
în absentul azi al zilei de azi
în neverosimilul mâine al zilei de mâine
totul/ zic/ ar putea în sfârșit căpăta oareșce coerență

să fărâmițăm/ hai/
să-nmuiem ca și cum l-am întinde pe pâine
timpul rigid casant bolovănos/ rămas incert
definitiv neadjudecat de o zi sau de alta

e ziuă/ dar ce întuneric
am avut iar acel vis
gherasime
e absurd să visezi golul și albul

du-te la cai/ dă-le mâncare
o mână de foc/ rogu-te
cred că mi-ai putea aduce și mie

du-te acum du-te acum
gherasime
dă-i calului jar
și pune-mi și mie în buzunare