I. C. Liță

azi a plouat în deșertul gobi
eu cu ochii mei am văzut
cum
azi a plouat în deșertul gobi

setea deșertului gobi e mare
setea lui
e
setea unui pântece sterp mumificat de trecerea vremii

de căldură

a plouat mult azi în deșertul gobi
în deșertul gobi nu mai plouase nicicând

ce sete
ce sete
apa a trecut prin nisip ca prin sită

fraților
cum trece apa prin sită
așa a trecut ploaia
prin nisipul deșertului gobi

în
jos

deșertul gobi trăiește ne-ntrerupt într-o frică
frica
usucă
oase

deasupra acestui ținut ce înghite ape
ezitând
ah
ce ușor se rănește inima mea
jupuita

și ce ușor se rănește inima mea jupuita