I. C. Liță

trece pe drum
doamna care lucrează la bingo

o
știu

și ce dacă va fi să pierdem și azi
îmi zic niște voci interioare
la noapte o să visezi iar
visul cu catedrala de fum
ce-și lasă umbra pe un perete

acestei catedrale de fum
nu i se poate stabili în vreun fel
stilul arhitectonic

în ciuda îndepărtării continue
în vis o percepi
ca pe o deschidere accesibilă

dar lasă/ e timpul să ieși
când tai
privește fix spre vârful foarfecii

curând te trezești
respirația ta încă are
profunzimea ritmicitatea ușoară
a visului

tu încă respiri ca în vis
ca-ntr-o prelungire ușoară
a
arătării