I. C. Liță

vorbesc mereu răstit cu mine însumi
sunt așa de impredictibile
singurătățile

n-are rost
ce rost ar avea să întrebi
ce aduce
războiul de mâine

de mult despre mine nu se mai știe nimic
vine un moment al despărțirilor
obligatorii

viața mea toată bate în retragere
orașul acesta s-a golit brusc
năuc năuc fug spre munți

după mulți ani
ca-ntr-un dresaj suprarealist
începi să recunoști
gândurile care vin
de la înger