I. C. Liță

și era zece și un pic
dimineața

gingășia asta
de a nu lovi cu piciorul o frunză

și nimeni nu-ndrăznea
să întrebe
cine ești tu
știind că domnul este

apoi seara s-a dezbătut mult
s-a convenit
că în acest univers
omogen
isotropic
noi absolut
cu totul absurd
improbabil
ocupăm o poziție privilegiată

cât despre lumea cealaltă
o s-o recunosc
ziceam eu
după mișcările tresăririle inimii