și era zece și un pic
dimineața
gingășia asta
de a nu lovi cu piciorul o frunză
și nimeni nu-ndrăznea
să întrebe
cine ești tu
știind că domnul este
apoi seara s-a dezbătut mult
s-a convenit
că în acest univers
omogen
isotropic
noi absolut
cu totul absurd
improbabil
ocupăm o poziție privilegiată
cât despre lumea cealaltă
o s-o recunosc
ziceam eu
după mișcările tresăririle inimii
I. C. Liță 
Lasă un comentariu