Categorie: Proze scurte

prin visul meu trece un om ținând un cal de căpăstru tușește estompat se-ndepărtează nechezatul lui de bucurie/ nu știu de nostalgii felurite/ nu știu mă trezește agățat de câteva secunde prezente totuși/ rămâne în urmă el/ calul el/ omul care tușește el/ nechezatul ca un genom ce fericește/ nu știu ce foarte blesteamă/ nu…

¡proorocul din zamarramala mi-e martor! copil căutam integrarea fiecărui element dimprejur într-o cuprinzătoare teorie a totului / unu/ trebuiau corect definite potecile gândită fiecare pășire evaluată întinderea metaforică a ciulinilor ca niște simboluri atavice ghimpii ți-ar fi putut intra prin tălpi până la mijlocul inimii / doi/ părea absurd dialogul cu câinii ce păzeau turme…

vezi soarele începe să răsară târziu vai se-mpuținează printre lucruri lumina tuprivind petale presate-n cutii/ amintește-ți

din mare nu s-au scos trupurile tuturor înecaților s-au disipat s-au descompus încet și au intrat în alcătuirea culorilor apei și briza miroase pe țărm a cochilii/ a scoici/ a-mbăieri canibale

casă îmi ridic pe un loc în care fusese o vie în timp/ pereții încep să miroasă a doagă ziua/ m-ajunge din părți o lumină violet întind mâna întind picături picături se preling în pereți/ se și strâng în căușuri trăiesc într-o cupă trăiesc într-un pocal e cel mai bun loc pentru ca pruncii să-ți…

marocanul din colț deschide târziu vinde măsline verzi în sosuri măsline negre/ carne de vacă multe carbogazoase din ecuador seturi de ceai/ tigăi/ pături/ carpete diverse aveți cumva suflare de femeie ce coase cămăși ori obraz de bărbat ce bate o coasă știu ce vreți n-avem

de la nord la sud vântul bate iar împingând departe lumina martori ai câmpurilor pe care se coace țărâna sunt mărăcinii printr-un nor de nisip de unde căzând ne apasă căldura gândurile mele trec/ sunt abrazive

cred că rămăsesem/ de fapt/ de la început închis în mănăstirea carmelitelor desculțe eu le duceam/ la șapte zile/ mâncare sunam o voce de femeie bătrână o menționa/ la interfon/ pe fecioară eu ziceam da da da și ele deschideau poarta mai era apoi o ușă cu trepte și încă apoi o altă a doua…

indescifrabil în dos pe spatele roșu al pleoapei văd semne mă așez/ atunci/ mai departe dincolo de marginea ultimului gând dincolo de strania sufocare/ de frica de moarte/ ce mă trezește/ uneori/ noaptea dar demontez lumi recostruiesc/ zidesc din nou cu ochii închiși

e bine de poți să mori vara vecinii sunt toți plecați în concediu pe coastă lumina apasă insistent peste case un înger înalt un înger frumos doarme cu capul proptit de pubele nu se mai mișcă nimic doar căldura de la o tufă la alta doar tu doar sufletul tău de aici acolo definitiv

din când în când/ peste noi de sus vine un fum/ ca o ploaie împingem cu umerii/ împingem cu capul în pereții nimicului/ ce ne strivește rămânem lucizi/ tună rău oceanul acesta/ noi îl trecem la mai multe adâncimi deodată opunem rezistență/ amenințând cu cele mai lungi oase ale corpului nu sunt decât ghioagele noastre…

inima mea/ nebuna inima mea/ nebuna dac-ar locui într-un sat mic dintr-o câmpie întinsă al ei ar fi să scalde morții inima mea/ nebuna inima mea/ nebuna spală morți/ imaginează concepte pășește pe trepte de spațiu gol pe trepte fără o consistență precisă ah/ inima mea/ nebuna inima mea/ nebuna lasă în urmă trupuri curate…

poate că dumnezeu vine la tine cu un curier sună la poartă/ aveți un colet/ deschideți vă rog îți iei un capot/ papucii/ și ieși ce-am primit poftiți/ semnați/ ați primit o cutie/ o cutie goală tu nu-nțelegi/ citești factura/ eticheta lipită pe dos încerci să uiți/ mai târziu descoperi că nu te mai îmbată…

cu spatele spre un hău al inexistenței viețile noastre trag de colțurile universului în pânza rărită a simplului fapt de a fi ne ținem cu mâinile/ ne ținem cu dinții strălucitoare broboane ca de petrol / un pojar al nimicului/ ies printre ițe le șterge/ le-astupă/ fiecare cum poate pășind în vârfuri pe luciul fondului…

mă caută/ suflând pretutindeni/ un vânt neștiut aduce mirosuri din baltă îmi trece/ cu-ascuțișuri/ prin suflet miroase/ moale/ a mătasea broaștei/ a trestiiel miroase/ verde/ a ochi de scârtaș mă bântuie/ crud/ un vânt lipicios și fug și fug și fug/ m-amușin-ăst vânt eu miros a lapte din piepți/ a prune de vară/ miros

se coace repede grâul/ dintr-odată/ noaptea vara asta a trecut în doar câteva ceasuri rămâne gândul meu/ închipuind evanescente picioare desculțe rămâne/ peste tot locul o singurătate fierbinte/ nemișcătoare rămân paiele/ ca niște moaște

declar solemn că trăiesc fără obiective precise umblu pe străzi/ dorm prin păduri port haine largi cu eticheta uzată mai declar că ieri m-am întâlnit cu mine / numitul x/ poet/ recunosc cele imputate drept pentru care subsemnez prezenta declarație atașez un proces verbal un inventar al rătăcirilor găsite la fața locului

las în urmă/ nescrise/ câteva poezii un poem despre durerea de oase un altul cu prostituta din poligon și două poeme despre cum se conduce o simfonie / arcușurile par sulițe ridicate-a război dirijorul este un sebastian în care se trage cu arcul/ ar mai fi un elaborat poem despre concizii și un altul despre…

vara sosește-n oraș cu trenul de cinci dimineața doar zece minute întârziere șine încinse vara nu se întâmplă/ niciodată/ nimic doar personalitățile noastre/ lichefiate se târăsc se scurg se preling de aici spre acolo și invers

ierburile au crescut mult anul acesta apoi soarele-a uscat tot/ a pârjolit dintre poeții bătrâni închiși în azile doar câțiva își mai amintesc cum se aude vântul/ cum bate cum se ciocnesc între ele/ ca strigoii de praf microparticulele fundamentale ceilalți recită din ei/ după cină nu se recunosc nicidecum scad/ se-mpuținează/ mor fără să…

trăiesc/ echivoc/ incertdimensional/ într-o intersecție trăiesc pe asfalt într-o pătrățică eu însumi un punct/ lumina trece spre mine în pixeli ce-mi umplu întinderea plană/ întinderea plană când zgomotul din jur vibrează corpusculi aud aud/ spre exemplu/ pe acel spălător de parbrize el trăiește pe lung pe lat în adânc la fiecare oprire curăță un camion…

pe mine m-au născut într-o casă aflată-n reparații părinții mei și-au trecut viața clădind demolând și zidind de la nunta lor de nimic nuntă pur și simplu până la nunta lor cea de aur adică absolut întreaga mea copilărie câteva secole bune tot timpul am dormit afară în curte pe spate înăuntru se tot reparau…

intră peste noi/ în același bar/ zilnic o mireasă înaltă/ aceeași nu-și ridică voalul/ ci pe sub el duce la gură un pahar cu vin demisec noi o-ntrebăm/ ostinato cine și cum ești/ când o să ne lași/ să îți vedem/ fața fața să îți vedem/ fața ea ne răspunde în dodii sugerând piste/ fantasmagorii/…

o talpă o am în deșertul gobi o talpă o am într-un povârniș înghețat de brumă departe la mijloc în adânc sub mine ghicesc obișnuita livresca anosta vale a plângerii cu păduri cu ceață cu linii și pâlcuri de ceață microclime diverse locale antagonice chemtrails din copita unui cal zburător valuri de chiciură ruperi de…

în lumea ferită a sentimentelor fiecărei particule plus îi corespunde o particulă minus anihilat de această stranie tensionată simetrie tu rămâi indefinit rupt sfâșiat vorbind singur între două tărâmuri construite absurd construite pe dos / în oglindă

cel mai mult se moare noaptea în somn cei mai mulți mor spre dimineață/ la patru asta mă descumpănește/ un pic e ca și cum ziua n-ar mai vrea să înceapă cu unii

tu ești dintre yámanas/ dumnezeule tu definitiv ești din țara de foc și în cel mai punct sudic al acelei preasudice americi de sud ne privim unul pe altul în față/ în negura ochilor lăsând să existe la mijloc un/ bătut de multe ape/ mamihlapinatapai un/ înghețat/ uns cu grăsimi de balenă/ mamihlapinatapai un/ nesfârșit/…

câinele de la trei a urlat ieri toată noaptea o doamnă mergea pe deasupra cu tocuri nici azi n-o să se poată defini poezia și eu mă fixez monoman pe trecut alteori pun la punct un viitor previzibil și una după alta sunt/ nopțile în care urlă câinele de la trei și doamna umblă pe…

pe străzile-nguste ale acestui oraș aleargă un om ce-aduce-amandine amandine lasă aici/ amandine lasă acolo lumea de la țară își pune-amandine-n panere e înalt și plăpând/ cenușiu și posac e tuberculos bărbatul ce-aduce-amandine motoreta lui scoate fum potrivit unei prozodii străine și el vorbește în versuri/ și el vorbește ritmat de parcă pe el l-ar…

mănânc mere verzi/ mici/ pădurețe/ când mă doare o parte din suflet merele din toamna aceasta/ lasă în gură arome străine mai mult a pământ/ că n-au avut ploaie mai mult a solid/ că nu au fost bălți mănânc pește fript/ cu faguri de miere/ când mă doare o parte din suflet hristoase al pescarilor…

un copil/ joacă un lemn noduros în focul roșu din vatră e centrul lumii jarul în care se coace o pâine lume neștiută suflă odată cu el/ în cenușile stinse el face vânt/ el suflă din nou/ cu putere și-aprinde tăciuni/ și-ațâță vâlvătăi/ vâlvătăi lui/ ochii-i rămân pironiți/ lipiți de cărbuni pân la adormire/ până…

fiecare casă are un șarpe al casei o casă bătrână are un șarpe bătrân/ și tot așa unei case noi i se trimite un șarpe tânăr/ copil în general/ toți sunt lungi neveninoși maronii și/ absolut/ toți șerpii casei sunt șarpele din pustie acum/ imaginează-ți că-ți cumperi o casă te trezești/ într-o zi că te…

dimineața/ când se pleacă la muncă o centrifugă îmi pare existența întreagă în ea/ ca într-un opel vectra din celălalt secol oamenii dorm pe locul din dreapta șoferului/ pe bancheta din  spate li se bălăngăne capul/ li se sucește gâtul în hopuri obrazul nestâng se lipește până la turtire de geamul rece al ușii din…

duminica dimineața/ soarele bătea mult plecam devreme la meci/ juca metalurgistul mergeam încet pe drum conjugam verbe/ analizam aoristul în două trei dialecte comentam știri/ discutam chestii de geopolitică diverse intram/ apoi/ la măcău/ în orașul de jos el își lua rom/ eu îmi luam limonadă/ lumina odihnea în paharele noastre mirosea frumos/ a chiftele/…

în curtea fabricii/ în mijloc avem un măslin/ câteva cioturi venea/ din când în când/ porumbelul lua o crenguță/ o ducea spre arca lui noe aiurea dar sunt zile multe/ sunt ani de când porumbița nu ne mai vizitează nu mai trece p-aici lucrătorii din secția confecții metalice plâng ascultă/ în buclă/ soldier of fortune/…

locuiesc într-o velință de lână/ locuiesc într-un covor oltenesc merg desculț pe ulițele dintre culori și desene împing un cerc/ urmăresc o căruță trasă de iepe fugăresc niște cerbi/ mărginesc cruci/ conturez tufenici râd de pisica lui schrödinger/ mustăcește spre mine și-a făcut un culcuș peste scândura casei în mijlocul simetriei dintre țesături peste scândura…

există un singur fel de tristețe eu am învățat-o de la iște oameni ce tăceau singuri nu de la bach/ nu de la tolstoi nu de la kafka/ nici de la kadare azi/ cei mai tari în tristețe tot acei oameni tăcând mi se par ca înaintea unei despărțiri iminente o despărțire știută/ anunțată demult…

azi/ mă-nsor/ c-o balerină îi rup varii dește/ îi zdrobesc un călcâi încălțările ei se plimbă goale prin mine balerina plânge/ balerina jelește/ balerina vrea să danseze neîncetata ei străpunsă aducere-aminte de îngeri răsucește-n năutru-mi/ parc-ar aprinde tăciuni vechea neîncetata neostoită poftă de-a fi ucenic

viața mea/ fericita își cară în spate motostivuitorul cu el încarcă/ cu el descarcă zile pe ea/ pe viața mea/ fericita anul acesta/ sfârșitul lumii a prins-o pe stradă/ ntr-un bar toate zilele vieții ei viața mea/ fericita și le trăise pe străzi/ prin cârciumi/ prin baruri căutând om/ căutând om/ căutând om pe ea/…

cel mai perfect motor alcubierre / este un pom înflorit un pom înflorit are nesfârșita putere să împingă napoi/ să îndese-n uitare câteva eternități de amorțire și lumină puțină le întinde/ lăbărțează/ trimite aiurea și-și aduce aproape micșorând/ contractând sumedenii de universuri distanță/ câteva/ puține/ zile de vară îngrămădindu-le-aici/ la doar o întinzătură de mână…

brusc definitivă/ păgână si zgomotoasă sosește la uzină primăvara lui stravinsky muncitorii din secția confecții metalice își prind fire de iarbă la colțurile măștii de sudură azi/ doar azi condica e semnată cu picioarele urcate pe brazde aduse din câmp/ aduse din cartierele mărginașe în plopii din curte ce sângerează/ în muguri/ mirosuri la schimbul…

cerul e senin e adânc e albastru dinspre sud bate un vânt dinspre nord nu bate niciunul voyager 2/ va fi și trecut/ dincolo de centura de asteroizi

plutesc/ indecis între o zi de marți și o zi de miercuri la mijloc eterne două păduri mari/ își împreunează patru anotimpuri foarte distincte din poteca ce le desparte clasific/ tetraplegic păsări ce zboară dintr-o parte în alta râd și țipă și plâng precum păunii/ fazanii din campo grande noi nu existăm/ noi nu existăm/…

în jurul nostru cad bombe/ bombe concrete rod al unei imaginații bolnave/ se zice se hotărâse/ oricum/ că dincolo de munți nu există nimic/ chiar nimic acolo s-ar afla/ în cel mai bun caz doar un infinit gol/ furtuni de nisip invizibil deși noi parc-am vedea/ uneori/ lumini ce împing norii ploi colorate/ lasere/ artificii/…

se anunță brumă/ vor cădea flori grădinari ard bălegare/ afumă o ceață iute/ o ceață dulce/ este fumul de bălegar oameni intră și ies/ așa/ pe fâșii un potențiometru-i împinge mai încoa/ mai încolo/ în degradeuri lăptoase pasionați de fotografie fac poze întreabă absurd nu cumva a trecut pe aici kurosawa

pe la mijlocul lunii februarie venea/ mereu/ peste noi o ninsoare grozavă ne uitam/ așa ca proștii/ inocenții ne prefăceam îngroziți/ afectați eram alături de autoritățile statului în ascuns/ când nu ne vedea nimeni ne bucuram trimiteam scrisori desenam pe oglinda din baie șopteam iar a dat peste noi o ninsoare grozavă pe la acest…

dinspre strămoși îmi vine-o suflare de hore/ de sârbe/ de balegi de oaie niște bărboși mă privesc/ așa/ cu ochii beliţi mâinile/ aduse din coate/ le atârnă neutru gândesc/ au înviat/ băă/ ăia din pozele cu răscoala de la nouă sute șapte e trimis unul/ mai curajos/ înainte ca sol vine încet/ pare sfios se…

să te naști/ e ca debarcarea din normandia și vine dumnezeu/ în burtă la mă-ta te decorează ia/ neprețuitule/ asta/ acum o meriți/ a fost lustruită mult/ e o katana odată ce calci pe nisip mă prefac a nu te cunoaște mă uit la tine din buzunarul mic de la piept o să fie măcel/…

pe izlaz copiii se întrec în cine zbiară mai tare zbiară unul/ și se treieră grâul/ singur singur se strânge în snopi/ în saci/ în hambare se face cococi/ se coace pâine zbiară altul/ și singur se culege porumbul se depănușează se face mălai bun/ păsat mămăligă și turtă zbiară un al treilea e frate…

mic furam cărți douăzeci și patru de ore le țineam în ligheane de plastic/ cu apă această apă se bea/ cu ea îți ungi ochii ori se trage/ pe nas/ în plămâni se folosește pentru stropit casa/ patul/ cămara calendarul iulian/ gregorian/ civil/ bisericesc/ bisect sau nu ți se schimbă zilele se numesc/ acum/ după…

atenienii te lasă socrate să mori închis în casă transmiți live-uri cu tine ciupind pe chitară malagueñas/ soleá por bulerias în telefon/ audiența e slabă numărul privitorilor scade xantipa țipă/ xantipa țipă/ xantipa țipă

dă peste mine un infarct/ în fiecare noapte mă ridic/ îmi revin urmez strict/ întregul protocol/ de resuscitare în viața mea cea de toate zilele-lumină ascult aceeași melodie câteva săptămâni trec repede prin citoplasma cântării cântărilor și-mi trag răsuflarea/ încet/ în cel mai din mijloc mijloc în cel mai din mijloc nucleu între aceste două…

spectacolul prodigios al conștiinței mâzgălește/ zilnic frica de a nu mai scrie vreodată noaptea visezi două scânduri drepte/ față în față și-ți zici o idee/ în sfârșit mi-a venit o idee dar până dimineața se pierde/ se uită distanța mare dintre cele două lemne uscate nu ai cu ce-o umple te-ntinzi tu/ nu ajungi arunci…

nu-ți spune nimeni/ exact/ despre ce pradă e vorba ce se vânează sau ce căutăm pornești de jos/ singur/ din buza pădurii ce trebuie săgetat/ împușcat/ oricum omorât se recunoaște ușor/ din instinct/ îți tot zici obosești imediat/ nu reziști mult/ te gâfâi grozav câinii îți tot latră a proasta/ așa/ îți aleargă năuci/ inutil…

cu ultimul poet din azil personajele sale joacă ruleta rusească un contabil miop/ dintr-un microroman îi calculează probabilitatea să prindă și ziua de mâine e nulă/ nu se mai acceptă pariuri condamnatul se scoală/ condamnatul vorbește orișicât/ ce-aș putea zice nimic nu se pierde/ nu se uită nimic totul rămâne scris/ perfect memorat/ în lumina…

și cât o să mai stea zăpada în munți/ cât n-or călca-o niște oameni pierduți și cât de repede va mai curge apa la vale/ cât n-or împiedica-o rătăcirile tale și mai poate leușteanul să crească-n grădină/ nici gând/ și nimeni nu-și mai află în sine un pic de hodină

tu nu ai trăit în toate zilele vieții tale resturi de anotimpuri ai abandonat ca pe haine purtate râvnita scurtătură către ziua a opta ți-au arătat-o/ ei ți-au arătat-o când/ cu mult meșteșug prin buricul mamei/ ți-au vârât un cărbune aprins/ topitor c-un clește în gură

da/ da în sensul acesta s-a spus/ că prin elemente curge laptele mamei/ al aceleiași mame deci pot zice că sunt frate de țâță cu hidrogenul/ cu izotopii așa cum/ desigur sunt frate de sânge cu orișicare cuvânt de asta pronunțarea lor îmi tremură pielița ce acoperă vocea înduioșează este ca întâlnirea după mult timp…

amintește-ți/ adelaide/ amintește-ți nu priveam noi/ amândoi bolnavii ce ieșeau din spital/ prin oraș/ în pijamale în papuci/ în ciorapi groși/ flaușați ca să-și mai cumpere mărunțișuri câteva țigări la bucată/ pâine/ parizer/ gutui cum miroseau toți aproape greșit a polidin și/ probabil/ a moarte eram tineri/ îi vedeam cumva fericiți dragă/ ziceam tot așa…

o excursie cu clasa/ la abatorul de iepuri se ridicase/ frumos/ un abator de iepuri / la marginea satului nostru/ spre câmpuri unu/ vreun șef/ iepurii sunt aduși aici c-un camion mare copiii/ vreo treișpe/ wow/ ce călătorie miraculoasă mergi cu camionul o jumătate de țară/ e super vezi locuri frumoase/ benzinării/ poduri/ moriști da/…

vântul bate/ îmi pare că bate după un glissando de gershwin am rămas cu frici/ din copilărie cuvintele întoarse din drum sunt rele/ fatale ca niște impurități pentru capilarele inimii iar vântul bate/ bate potrivnic cuvintele scăpate din gură/ le îngrămădește-napoi în gâtlej/ în plămâni/ în ventricule vin și mă locuiesc precum paraziții otrăvesc idei/…

de foarte mulți ani / visez la fel/ zilnic mă ridic somnambulic și găsesc/ la masa mea cu fața spre munte un bărbat neștiut nu mă vede/ nu mă cheamă/ stă cu spatele/ înciudat nu scrie/ cum pare ci coase nasturele căzut al unui sacou izânit superstițios/ ține-ntre buze o bucată de sfoară tace/ respiră…

saltele de pat/ aruncate la intersecții ștanțate cu galbenuri conturate minuțios punctează viața orașului/ din moarte în moarte trecătorii se prefac neatenți/ uituci și distrași măresc pasul în urma lor își târăsc papucii murdari/ înfricoșând gâfâieli vagi/ lamentări imprecise cei cu simț civic/ de pe celălalt trotuar reclamă pe loc incidentul formând/ exaltați trei virgulă…

camionagiii își iau muierea cu ei/ pe traseu/ în cabină privește/ copilo/ atent chiar aici era palatul împăratului cu trei fiice mai privește/ fătuco aici s-a dat lupta cu fiara cu fiara preschimbată-n capăt de pod în punte de făcut frate cu dracu ah/ dar privește/ femeie chiar asta-i fântâna din povestea cu spânul chiar…

adâncituri ca de la vărsatul de vânt are pe față/ pământul bătăile inimii/ din această parte de lume bătăile inimii/ de aiurea au prins în menghine/ miezul planetei clocotitorul miez al planetei/ fierbându-l soluții venite la poșta redacției unu/ oamenii să nu mai bată din inimi deodată doi/ oamenii să nu doarmă/ nicicând/ pe coasta…

șerpii când încep să iasă a fătat/ o iapă în pădure priveau copacii privea un cârd de gâște sălbatice vântul bătea cald/ bătea rău/ ca un apucat scăpat din ospiciu pescărușul venit dinspre olt zbura pe loc în ochii mânzocii

cuvintele/ uneori s-ar face rechini/ poate cașaloți ar porni un război uriaș cu lumea întreagă te-ai simți oblojit/ răzbunat de parcă tac-to te-ar duce de mână la școală o prostie/ firește suntem oameni maturi oricum noi nu mai credem în sentimente

și uite mi-a mai murit un prieten era măreț/ avea ochi moi lumina ce-i țâșnea drept din cap și-o pieptăna cu cărare pe mijloc mă suna/ uneori/ la amiezi locuia în alte fuse orare o/ frate/ mă prinzi rău știi că pentru noapte nu-mi rămân decât puține cuvinte lasă acum/ răspundea vezi pe sub cerul…

timp de patru anotimpuri pe an lumea îmi pare un cămin de nefamiliști sticla ferestrelor e bătută în cuie ușile strâmbe se deschid spre culoare nu e curent/ nu se dă apă sobele construite năuntru au coșuri de țeavă scoasă pe geam miroase a țigări și cerneală de carte doamna care spală și mătură scări…

am apă la plămâni plămânii mei scapă ordinarei mecanici a fluidelor nefiind omogen și continuu ci vâscos/ o gelatină casantă aburul din plămâni/ aruncă la coșul de paradoxuri/ fizica și vântul bate/ tot bate unde vrea și tușesc/ tușesc mult și expectorațiilor mele bogate o formă cvasisferică le dă/ tensiunea superficială expectorez/ așadar/ perle tot…

sufletul meu nu locuiește cu mine locuiește pe blocuri/ la soare urc la el zilnic/ să reglăm antene de țeavă le mișcăm nițel/ legăm niște fire de cupru oamenii din apartamente prind sârbii/ bulgarii pot vedea un meci din șaisprezecimi sufletul meu locuiește la etajul de sus dedesubt sunt câteva zeci de camere goale/ stă…

don quijote are hernie de disc în noaptea aceasta doarme la hanul ancuței se bea vin fiert și cântă frații gore se spun glume/ inventează chestii el își face poze/ le pune pe facebook curg comentarii/ degete mari îndreptate în sus dimineața își vinde/ la fier vechi/ armura întreagă scutierul său intră cioban/ undeva prin…

o muscă albastră a rămas captivă în mine va muri cu zile/ de singurătate sau va trăi/ rezistând prin cultură într-o genuină și poetică simbioză cu gazda îi zic tencuiește-mi/ pe dinăuntru/ interioritatea sclivisește cu piatră măruntă/ sare bordeleză spoiește cu var o pereche de sensuri bâzâie-mi laul în ureche internă acum

chipurile sfinților se fac greu zugravii de icoane ezită/ se tem dorm rău și visează în spasme/ atunci linii/ culori/ nuanțe și gesturi în atelier/dimineața/ ei intră cu ochii închiși se mint că mai au de tușat o copită/ un drac/ niște pustnici sabia sfântului gheorghe și găoacea feței rămâne acolo sprijinită în colțul străin…

meritele prisositoare ale poeților morți se adună/ într-un depozit/ la academie se fărâmițează într-un malaxor suprarealist și absurd se comprimă/ apoi/ în pastile ori se fierb/ obținându-se marmeladă celor mai înrăiți cititori li se trimit plicuri plicuri mici/ cu prafuri concentrate ei le pot priza/ c-o inspirație lungă utilizând carapacea goală a unui stilou negru/…

toată lumea/ e poftită/ la restaurantul din colț se vor servi minereuri/ metale rare/ superconductori toate scoase cu greu din crăpături de pământ unde nu mai doarme vreun amărât de sihastru se va bea doar zeamă de scoarță terestră răcită/ forțat/ cu tehnologii la sfârșit/ ca desert în excavatoare/ invitații vor fi duși pe un…

cei doișpe pustnici neștiuți/ din muntele atos trăiesc/ incognito/ la mine-n oraș de o vreme instruiesc o armată de căutători în gunoaie și le ia timp/ cu doar șapte cuvinte rostite pe zi ăsta o să fie un război de gherilă zice-ăl bătrân împrumutând un cuvânt/ din ziua de mâine

poeții trec intensități pe hârtie la tine în casă/ nimeni nu crede că tu ai fi proorocul celor de-un sânge cu tine le pari/ un pic/ altul și ieși/ într-un târziu/ la un drum năuc/ faci cu mâna /în ambele sensuri

cred că în cabo verde/ nu avem ambasadă scrisorile ajung greu în arhipelag oricum/ între noi și ei se află oceane/ se află ceruri o prăpastie șuierătoare de vânturi/ furtuni un zid nesurpat de cântece triste

eu nasc pui vii ce mănâncă lapte cu laptele-cucului se fac mari omul din mine le cântă glorioșilor/ glorioșilor voi sunteți mai frumoși decât movul decât o lumină ce trece/ rectiliniu/ prin vin

firmă serioasă/ mare angajăm lucrători în construcții se oferă salariu/ cafea/ avantaje și cizme demolăm tot/ clădim de la zero o lume primim alcoolici/ ratați drogați ce cunosc greacă/ latină primim bătrâni/ metaliști/ depeșari invalizi ce recită homer/ ce mănâncă origen pe pâine echivalăm studii/ oferim titluri se va face/ la sfârșit/ o poză de…

două gânduri limpezi joacă X și 0 între diagonalele frunții le dau timp/ miza îmi scapă le privesc în oglindă/ senin le-aș putea turti cu pliciul de muște la radio se omagiază vicente amigo ole ole/ se aude prin tot cartierul tac. mă prefac apatic/ neutru un vulcan stins

alte poezii se scriu cu sughițuri cu dureri de măsele cu mâini amorțite sub tine te tot răsucești primprejur de cuvinte niciunuia nu-i poți denumi forma/  cele câteva dimensiuni ale vieții lumea în care trăim toți încetează a mai avea legi cunoscute și ferme chinul tău se desfășoară continuu în învălmășite universuri/ foarte paralele

fiule tu ești cel din urmă născut  dintr-un șir nesfârșit de bărbați plângăcioși  în neamul acesta noi plângem ușor/ o să vezi  avem ceva aplecări codificate genetic  ai noștri au plâns în toate împrejurările vieții  cei mai buni au fost/ totdeauna/ ciobanii  iar stirpea noastră are câțiva  străbunicu-to/  lasă-mă acum să-ți vorbesc un pic despre el  era…

unele poezii se scriu cu puțină/ cu foarte puțină cerneală un semn aici/ un punct acolo îți pare că foile au propriul sistem de irigații  desculț/ tu doar adâncești șanțuri/ mărginești gropi schimbi macazurile apei/ cu bolovani și pietre

mă admiră intens niște oameni   din singapore  vino aici să citești pe la târguri/ prin piețe/ îmi zic  sau vino de tot  suntem un popor fericit  la noi plouă zilnic  lumina se strânge în bălți  și pornește spre mare 

împărate/ șopti dacă privești luna printre crengile fără frunze coroana pomilor se transformă-n spirale lumina merge în sus/ se desface spre mult construiește raporturi exacte/ elucubrează fantastic da da știu/ știu ce zici asta/ desigur/ îmi sună căzu într-un gând împăratul uite/ ăștia doi/ dacă pot să vină să mănânce cu mine regele e bătrân/…

dăruiește-mi/ chiar azi/ o haină de noapte fără cusătură să fie aș vrea să tot dorm pe de-a-ntregul în ea ca într-o cămașă de forță sunt nebun/ aud voci nopțile visez fluturi trenuri ce nu le mai pot opri în vreo gară locomotiva mă duce aiurea/ febril și hipnotic trec peste valize căzute-ntre șine peste…

Seara 1. Decorul imită intersecția madrilenă din Avenida America 2: blocuri, zgomot, pietoni, miros de cornuri cu ciocolată. Sala de teatru este o hală mare, cu scena, un podium dreptunghiular, în centru. Spectatorii au în mâini mașinuțe de jucărie, de toate formele/ culorile/ modelele; aleargă toți, ca într-un viespar, de colo până colo. Unii bâzâie,…

mi-am agățat în pereți chipuri din când în când mă așez în genunchi întind mâinile par și eu/ puțin/ gravat într-o reprezentare istoristă îi rog primiți-mă primiți-mă primiți-mă și pe mine ăștia nimic/ mă ignoră la ei nu ajunge ceva preda tace miop/ tot învelit în astrahane sorescu e slab ca un semnul mirării scrie…

vino mulează-te perfect pe cutele durerilor mele apropie-te mulează-te perfect pe urma răpirilor mele în cer șezi spală-mi picioarele/ slujește-mi în neștire rămâi nicicum nu mă pierde din ochi jelește-mi puțin poate un cântec de leagăn

viile din chiciu s-au scos din pământ undeva prin anii cincizeci cu tractoarele oamenii şi-au luat acasă butucii joardele ca pe mână mii de nuci scorburoși pătuiage vânturile iernii aceleia dintre doi ani nesfârșiți și banali au bătut altcum au bătut altcum

prietenii mei nu mai sună nu mă mai caută nimeni/ vreun pic nu-mi trimit semeseuri fotografii/ porumbei călători le trimit eu telegrame/ succint-alarmiste clipind pe morse/ din lună si stele într-un cor antic îmi răspund tu eşti poet/ tu eşti ca moise ai treabă te lăsăm să despici marea în două să treci prin deșert…

realitatea a luat-o la fugă/ nebună aduceți-mi o sticlă de porto mă întorc la poezie ca un desfrânat la amante îmi strâng cuvinte-n cămară ah/ după foametea care vine numai eu voi trai ah/ dar aduceți-mi o sticlă de porto îmi sar plânsete instantanee din ochi/ dop de șampanii

ia-mă la tine/ înfiază-mă uit chestii îmi tremură mâna / în spasme hilare apleacă-te înspre mine (ades) zgâlțâie-mi umerii șoptește tu ești (oricum) luceafărul dimineții / lumina

ultimele ore din noapte sedează nu se aude nimic niciun zgomot de fond plouă cu pilitură de fier e o ninsoare absurdă peste pereții lumii căptușiți în câmpuri magnetice

furgoneta mea încărcată cu ouă aleargă prin varii orașe într-o febrilitate nebună idei felurite îmi merg înainte ca un iepure fals unor câini de la curse accelerez temerar ignor semne și reguli scot capul pe geam întind mâna/ cu ochii holbați din portbagajul mașinilor dimprejur iese/ livid/ adrian păunescu îi citesc pe buze că-mi zice…

camera mea/ lungă/ are o fereastră spre răsărit când stau în pat/ desigur/ par un mort așa cu capul în pernă/ cu picioarele înainte poate chiar locuiesc într-o criptă lumea îmi dă târcoale pe-afară/ prin cimitir oamenii se opresc și comentează bonom da ce face ăsta aici înăuntru se aude foit și plimbat de papuci…

îmi expiră unele sentimente îmi îmbătrânesc niște trăiri la ghișeu/ un domn cu butoni pune întrebări extrem de ciudate prescrie terapii alandala o actualizare imperioasă de date instalare de aplicații recente în mine/ cuvinte înșurubează ieșiri