I. C. Liță

dăruiește-mi/ chiar azi/ o haină de noapte

fără cusătură să fie

aș vrea să tot dorm pe de-a-ntregul în ea

ca într-o cămașă de forță

sunt nebun/ aud voci

nopțile visez fluturi

trenuri ce nu le mai pot opri în vreo gară

locomotiva mă duce aiurea/ febril și hipnotic

trec peste valize căzute-ntre șine

peste oameni

peste cai și căruțe

aici și acolo/ între pământuri