I. C. Liță

atacurile de panică/ din copilărie
mi le stingeam/ strigând
femeie femeie femeie

/
striga căpșorul meu
băgat între un zid și o sobă
ca o placentă vibra cărămida/ ca un uter
eu strigam chiar din burta borțoasei
femeie femeie femeie

/
strig și azi
îmi sunt burtă
sunt lăsat greu de frica din mine
tot eu îmi răspund/ și respir conform procedurii
mă liniștesc mai târziu
așteptând așteptând/ doar m-oi naște odată