poeții trag/
oasele făpturii le pun cap la cap
între cărnuri
visează mult
construiesc lumi
râd în somn/ au vedenii
populează ospicii
melancolicii sunt trimiși în solii
spre un ținut al antinomiilor
/ de aici nu s-a mai întors nimeni
poeții când mor sunt tocați mărunt
risipiți/ împrăștiați pe ogoare
devin creme de corp/ biodiesel
peste ei și din ei cresc păduri
ierburi
I. C. Liță 
Răspunde-i lui Natalia Onofrei Anulează răspunsul