I. C. Liță

semințe

amintește-ți
iubito
de captivitatea din beciuri

cred că pe noi ne-a salvat
privirea îndreptată hipnotic mereu spre ieșire

trecuse mult/ trecuse mult
îmi uitasem chipul
îți uitasem chipul
ca de apă erau
mâinile tale
/ gelatinoase

tu îmi șopteai grandilocvent într-o limbă străină
liniștit liniștit/ există speranță
va mai fi viind o lumină afară
ce ne așteaptă

taci
să nu speriem mâna ce intră aici
și lipește semințe pe ușă

și eu mă lipeam de pereți
mintea mi-o puneam
să privească în jur/ să ordoneze
întunericuri

4 răspunsuri la „semințe”

  1. Avatarul lui doar verde
    doar verde

    Ce mâini frumoase!
    Liniștea lor mă face să spun asta ! Și speranța din gânduri!
    Știți prea bine, dacă sămânța nu ar muri, am trăi degeaba!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Avatarul lui Natalia Onofrei
    Natalia Onofrei

    Asta îmi place în mod special…

    Apreciază

    Răspunde
    1. Avatarul lui I. C. LIȚĂ
      I. C. LIȚĂ

      Mă consolați, mulțumesc! N-am puterea de a mesteca la nesfârșit o idee căreia nu reușesc, totuși, să-i dau o formă acceptabilă; până la urmă îi dau drumul așa, cum o fi, doar să scap. Ca acum.

      Apreciază

      Răspunde
      1. Avatarul lui Natalia Onofrei
        Natalia Onofrei

        Cred că ideile care urlă să iasă la lumină intempestiv și neapărat vin cu forma predefinită și predestinată. Am observat că eu revin la cuvântul care mi-a venit prima dată în gând. Primjl gând, pe nemestecate, e cel onest, cel potrivit.

        Apreciat de 1 persoană

Răspunde-i lui I. C. LIȚĂ Anulează răspunsul