I. C. Liță

eu și cu tine
iubito
trăim fericiți
într-o distopie
postnucleară

tu respiri ușor
elegant
abia se pot observa
mici variații
în densitatea fluidului

eu apropii de-auz
de urechea internă
cochilii de mare
ce frumos minți tu
preaiubito

am ochiul format
pentru gingășii făcute
prin gesturi minore

uneori îmi pari un bătrân
ce ajută șoferi
de pe străzi
să parcheze